În Europa, în Africa, în America există o legendă, legenda unui bărbat care zboară, un fiu al aerului, care câteodată, la coborârea pe pâmânt, parcă primeşte din partea pământului semne ale unui vădit resimţământ, pentru cât de mult pare să-l dispreţuiască.

Ultima dată chiar, în S. Luiz, în Statele Unite, era, la coborârea din aer, să fie victima unei mari catastrofe, pe care telegraful a vestit-o, şi care a generat o impresie dureroasă în toată Lisabona.

Mă refer la Antonio Infante, aeronaut portughez... unic!
În 1883 el a efectuat în Lisabona, pe esplanada fostului Coliseu, prima sa ascensiune, cu Beudet, vă amintiţi?

Toata lumea s-a mirat că un băiat născut într-o familie bună, care abia se familiariza cu regiunea Chiado, se încumeta să pornească în desluşirea misterelor regiunii eterului, pentru că noi portughezii, aşa cum ni s-a întamplat mereu, ridicăm în aer primul balon, îi învăţăm pe ceilalţi să fie aeronauţi şi apoi noi nu mai vrem niciodată să fim.

Se pare că în aer, precum şi pe pământ, totul constă în a face primul pas... pardon, primul zbor.

Antonio Infante a efectuat în Lisabona a doua ascensiune, şi apoi, cum asociatul lui Beudet se rupsese de firmă, Antonio Infante a continuat această asociere şi s-a dus în Spania cu fostul asociat al lui Beudet.

În Madrid a realizat o ascensiune având drept însoţitor un om cunoscut, Ducascal, în prezent deputat şi, în timp ce traversa Italia, a urcat în Napoli împreună cu directorul Observatorului la o altitudine de şase mii cinci sute de metri, ceea ce l-a făcut pe savantul Observatorului, pe care îl luase ameţeala acolo sus, să se ghemuiască în fundul nacelei, şi să dea naibii ştiinţa şi observarea.

Şi eu aş fi făcut la fel, dacă aş fi avut parte de o asemenea aventură.

Însă în Napoli, Antonio Infante era să fie, în mod involuntar, actorul unei tragedii aeriene, el nemaiavând parte de altele mai apoi.

L-a căutat un necunoscut şi i-a propus ca, în schimbul unei anumite sume, să îl ia cu el în balon. Aeronautul a acceptat, şi, în ziua respectivă, balonul era deja aproape plin cu gaz, când a apărut poliţia şi l-a înhăţat pe necunoscut.

O fi fost vreun hoţ — hoţii sunt aşa de grosolani în Napoli! — încât să recurgă la un astfel de şiretlic?

Nici pe departe.

Era doar un sinucigaş, care atentase deja de mai multe ori împotriva propriei existenţe, şi care de data aceasta visase să se arunce în nemărginit...
Dacă poliţia nu ar fi acţionat la timp, Infante ar fi trebuit să se lupte cu bărbatul în nacelă sau, dacă acesta ar fi reuşit să se sinucidă, trebuia să scape de suspiciunea de crimă.