Over the course of many years, without making any great fuss about it, the authorities in New York disabled most of the control buttons that once operated pedestrian-crossing lights in the city. Computerised timers, they had decided, almost always worked better. By 2004, fewer than 750 of 3,250 such buttons remained functional. The city government did not, however, take the disabled buttons away—beckoning countless fingers to futile pressing.
Initially, the buttons survived because of the cost of removing them. But it turned out that even inoperative buttons serve a purpose. Pedestrians who press a button are less likely to cross before the green man appears, says Tal Oron-Gilad of Ben-Gurion University of the Negev, in Israel. Having studied behaviour at crossings, she notes that people more readily obey a system which purports to heed their input.
Inoperative buttons produce placebo effects of this sort because people like an impression of control over systems they are using, says Eytan Adar, an expert on human-computer interaction at the University of Michigan, Ann Arbor. Dr Adar notes that his students commonly design software with a clickable “save” button that has no role other than to reassure those users who are unaware that their keystrokes are saved automatically anyway. Think of it, he says, as a touch of benevolent deception to counter the inherent coldness of the machine world.
That is one view. But, at road crossings at least, placebo buttons may also have a darker side. Ralf Risser, head of FACTUM, a Viennese institute that studies psychological factors in traffic systems, reckons that pedestrians’ awareness of their existence, and consequent resentment at the deception, now outweighs the benefits. | De-a lungul multor ani, fără a face prea mult caz din asta, autoritățile din New York au dezactivat majoritatea butoanelor de comandă care controlau odinioară semafoarele de trecere a pietonilor din oraș. Cronometrele computerizate, au decis ei, aproape întotdeauna au funcționat mai bine. Până în 2004, mai puțin de 750 din cele 3.250 de astfel de butoane au rămas funcționale. Cu toate acestea, autoritățile răspunzătoare din oraș nu au trecut și la dezinstalarea acestor butoane, făcând inutilă apăsarea pe aceste butoane. Inițial, butoanele au rămas din cauza costului cu dezinstalarea lor. S-a dovedit însă că și butoanele nefuncționale servesc unui scop. Pietonii care apasă pe butonul respectiv sunt mai puțin înclinați să treacă înainte de lumina verde a semaforului, spune Tal Oron-Gilad de la Universitatea Ben-Gurion din Negev, Israel. După ce a studiat comportamentul oamenilor la trecerile de pietoni, ea a observat că aceștia se supun mai ușor unui sistem care pretinde că ia în considerare opinia lor. Butoanele nefuncționale produc efecte placebo de acest fel, deoarece oamenilor le place ideea de a avea control asupra sistemelor pe care le folosesc, spune Eytan Adar, un expert în interacțiunea om-calculator de la Universitatea din Michigan, Ann Arbor. Dr. Adar notează că elevii săi proiectează în mod obișnuit un software făcând clic pe butonul "save", care nu are altă funcție decât aceea de a-i asigura pe acei utilizatori care nu sunt conștienți de faptul că tastările lor sunt oricum salvate automat. Gândiți-vă, spune el, ca o atingere de dezamăgire de bunăvoie pentru a contracara răceala inerentă a lumii mașinilor. Acesta este un punct de vedere. Dar, cel puțin la intersecții, butoanele cu placebo pot avea și o parte mai întunecată. Ralf Risser, responsabilul FACTUM, un institut vienez care studiază factorii psihologici în sistemele de trafic, consideră că conștientizarea pietonilor despre existența lor și resentimentul în consecință față de dezamăgire depășește acum beneficiile. |