Over the course of many years, without making any great fuss about it, the authorities in New York disabled most of the control buttons that once operated pedestrian-crossing lights in the city. Computerised timers, they had decided, almost always worked better. By 2004, fewer than 750 of 3,250 such buttons remained functional. The city government did not, however, take the disabled buttons away—beckoning countless fingers to futile pressing.
Initially, the buttons survived because of the cost of removing them. But it turned out that even inoperative buttons serve a purpose. Pedestrians who press a button are less likely to cross before the green man appears, says Tal Oron-Gilad of Ben-Gurion University of the Negev, in Israel. Having studied behaviour at crossings, she notes that people more readily obey a system which purports to heed their input.
Inoperative buttons produce placebo effects of this sort because people like an impression of control over systems they are using, says Eytan Adar, an expert on human-computer interaction at the University of Michigan, Ann Arbor. Dr Adar notes that his students commonly design software with a clickable “save” button that has no role other than to reassure those users who are unaware that their keystrokes are saved automatically anyway. Think of it, he says, as a touch of benevolent deception to counter the inherent coldness of the machine world.
That is one view. But, at road crossings at least, placebo buttons may also have a darker side. Ralf Risser, head of FACTUM, a Viennese institute that studies psychological factors in traffic systems, reckons that pedestrians’ awareness of their existence, and consequent resentment at the deception, now outweighs the benefits. | De-a lungul multor ani, fără a face nici un fel de agitație, autoritățile din New York au dezactivat majoritatea butoanelor de comandă care, odată ce au operat lumini de trecere a pietonilor în oraș. Cronometrele computerizate, au decis, aproape întotdeauna au lucrat mai bine. Până în 2004, mai puțin de 750 din cele 3.250 de astfel de butoane au rămas funcționale. Cu toate acestea, guvernul orășenesc nu a luat butoanele cu dezactivare - făcând clic pe nenumărate degete spre presare inutilă. Inițial, butoanele au supraviețuit din cauza costului eliminării acestora. Dar sa dovedit că și butoanele inoperante servesc unui scop. Pietonii care apasă un buton sunt mai puțin susceptibili să treacă înainte să apară omul verde, spune Tal Oron-Gilad de la Universitatea Ben-Gurion din Negev, în Israel. După ce a studiat comportamentul la punctele de trecere, ea observă că oamenii se supun mai ușor unui sistem care intenționează să-și ia în considerare contribuția. Butoanele inoperante produc efecte placebo de acest fel, deoarece oamenii ca o impresie de control asupra sistemelor pe care le folosesc, spune Eytan Adar, un expert in interactiunea om-calculator de la Universitatea din Michigan, Ann Arbor. Dr. Adar notează că elevii săi proiectează în mod obișnuit software-ul cu un buton "salvat" pe care nu se poate da clic, care nu are alt rol decât să-i liniștească pe acei utilizatori care nu sunt conștienți de faptul că apăsările acestora sunt salvate automat oricum. Gândiți-vă, spune el, ca o atingere de înșelăciune binevoitoare pentru a contracara răceala inerentă a lumii mașinilor. Aceasta este o vedere. Dar, cel puțin la trecerile rutiere, butoanele cu placebo pot avea și o parte mai închisă. Ralf Risser, șeful FACTUM, un institut vienez care studiază factorii psihologici în sistemele de trafic, consideră că conștientizarea pietonilor despre existența lor și resentimentul în consecință față de înșelăciune depășește acum beneficiile. |